De facut si de vazut

Satele din Maramureș sunt încărcate de pasiune, emoție și candoare. Lemnul de sute de ani, porțile sculptate cu atâta sârg și dibăcie, te încarcă cu energie din primul moment în care treci pragul unei biserici vechi, iar liniștea dobândită acolo îți transmite o bucurie fără seamăn. Poveștile știute din copilărie, din satul bunicii, se trăiesc aici cu adevărat, prin omul cald și înțelept de care ești întâmpinat, prin graiul unic al moroșanului și straiele lui însuflețite, prin mirosul ierbii proaspăt cosite, prin tradițiile de altă dată, prin natura desăvârșită și ulițele pline de prunci.

Maramureșul se identifică cu tot ce-i vechi, iar tot ce-i vechi ascunde o poveste, de aceea merită să ajungi aici pentru a vizita și a trăi lumea de basm pe care acest ținut ți-o oferă cu atâta deschidere.

Biserica de lemn “Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril” din Rozavlea

Așezată pe malul râului Iza este o biserică veche, din 1717, a cărei valoare istorică, culturală și religioasă este incontestabilă. Considerată a fi una dintre cele mai mari creații ale arhitecturii populare maramureșene, această bisericuță merită să fie vizitată pentru pictura bogată și strălucitoare, icoanele pe lemn și sticlă în stil maramureșean de certă valoare artistică. Biserica dă impresia de grandiozitate, prin turla înaltă și prin acoperișul ascuțit, cu două rânduri de streșini. Intrarea în biserică se face printr-un portal deschis spre fațada vestică, unde se poate observa o pictură exterioară foarte rară, Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Inscripțiile sunt în limba română, scrise în alfabet chirilic.

Mănăstirea Bârsana

Mănăstirea Bârsana, situată pe valea Izei, este extrem de cunoscută pentru remarcabila sa autenticitate maramureșeană. Vechea biserică de lemn a fost construită în anul 1711, în locul numit „Părul Călugărului”, de către preotul nobil Ioan Ștefanca, împreună cu fiii săi și alți săteni, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru protecție în timpul ciumei mari din anul anterior. Picturile ei deosebite au fost executate pe lemn, parțial nivelat cu bucăți textile, fixate pe pereți și acoperite cu un strat de var preparat, cum era obiceiul vremii. Turiști din toată lumea o vizitează anual, fără ca vreunul dintre ei să nu plece cu sufletul încărcat de bucurie și cu un duh aparte care te lasă fără prea multe cuvinte, dar care se scrie negreșit în inima oaspetelui care-i trece pragul.

Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenței

Așa-zis și „Memorialul Durerii” este fondat de Ana Blandiana, care, în 1993 a prezentat proiectul Consiliului Europei, proiect care ulterior, deloc întâmplător, a fost inclus printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz și Memorialul Păcii din Normandia. Vocea fostei dizidente anticomuniste, Ana Blandiana, poate fi auzită în prima încăpere a muzeului, care prezintă locul și semnificația acestuia. Acest moment te încarcă emoțional și te pregătește pentru ceea ce urmează. Se poate spune că acest muzeu este cel mai important muzeu pe care-l are România, țara care s-a descurcat atât de bine în a-și prezenta lumii istoria recentă, cu tot dramatismul care o însoțește.

Cimitirul Vesel de la Săpânța

Este poate unul dintre cele mai vizitate locuri din România, dar și un loc unic în lume, despre care se spune că morții îi poți râde în față. Acesta e omul maramureșean, care, cu un simț al umorului fantastic a reușit să facă din cimitirul satului un muzeu cu totul special prin faptul că o bucată de lemn de stejar colorată poate ascunde în ea povestea întregii vieți a unui om. Muzeul reprezintă acum o tradiție a satului Săpânța, în care oamenii au fost învățați, de-a lungul timpul, să privească moartea cu alți ochi, aducând, așadar, zâmbete pe fețele celor care-l vizitează.

Satul Breb

Satul Breb și-a scris povestea de curând, prin oamenii care au început să-l viziteze cu mult interes și să împărtășească mai departe experiența lor. Aici se păstrează cu sfințenie cele mai autentice case din Maramureș, porțile care au făcut zona celebră, tradițiile și legătura cu Dumnezeu. Ulițele-s mici și multe, oamenii veseli și muncitori, iar copacii parcă-ți povestesc în șoaptă.

Mocănița

Mocănița de pe Valea Vișeului reprezintă o adevărată bogăție pentru România și sufletul omului care dorește să o cunoască. Pe o rută de aproape 60 kilometri distanță circulă – pe lângă locomotive Diesel – până astăzi locomotive cu abur înfocate cu lemn, lucru prin care CFF Vişeu de Sus devine cunoscută în întreaga lume ca fiind ultima cale ferată forestieră adevărată, care funcționează cu abur. Şi dacă mai adaugi un peisaj fermecător şi sălbatic pe unde șerpuiește Mocănița agale, cum este Valea Vaserului, care din anul 2007 aparține de Parcul Natural Munții Maramureșului, atunci chiar poți spune că experiența pe care o trăiești este unică, iar călătoria ta face parte din lumea basmului.

Cascada Cailor

Aflată la o altitudine de 1300 m, această cascadă oferă turiștilor o priveliște fermecătoare, iar iubitorilor de munte și aventură, un prilej de a-și exersa bucuria și entuziasmul la un alt nivel. Denumirea cascadei provine de la o legendă în care se spune că o herghelie de cai încolțită de urși s-a aruncat în prăpastie. Bogăția pășunilor acelor locuri atrăgeau oile și caii, iar după această întâmplare păstorii ar fi vărsat lacrimile care au dat naștere Cascadei Cailor. Până și muntele și-a primit acest nume, ca și pârâul care coboară la vale. Pentru a te bucura de susurul cascadei poți porni din stațiunea Borșa, fie pe jos, pe un traseu montan de o oră și jumătate, fie cu telescaunul, după care cobori de pe vârful pârtiei într-o drumeție de o jumătate de oră.